Decizia CCR nr. 489/2023Punctul 19

19. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost menționat în actul de sesizare a Curții Constituționale din Dosarul nr. 258D/2020, îl constituie dispozițiile art. 34 alin. (1) raportat la art. 24 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 24 martie 2014. Analizând susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că acesta critică doar conținutul normativ al art. 34 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, la fel ca autorul excepției de neconstituționalitate din Dosarul nr. 1.205D/2020. Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins: „Persoana împotriva căreia s-a dispus o măsură prin ordinul de protecție pe durata maximă poate solicita revocarea ordinului sau înlocuirea măsurii dispuse.“ Prevederile art. 24 din Legea nr. 217/2003, în redactarea avută la data sesizării Curții Constituționale, reglementau durata maximă de 6 luni a măsurilor dispuse prin ordinul de protecție emis de către judecător. Ulterior sesizării Curții Constituționale, Legea nr. 217/2003 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 15 octombrie 2020, iar ca urmare a acestei republicări art. 34 alin. (1) a devenit art. 49 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, având același conținut normativ, astfel că acesta constituie obiect al excepției de neconstituționalitate. ...