Decizia CCR nr. 500/2023Punctul 42

42. În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi, susținută prin faptul că dispozițiile criticate instituie un tratament discriminatoriu între studenți, pe criteriul vârstei, Curtea reține că fixarea vârstei de acordare a unei facilități la transportul feroviar pentru studenți ține de opțiunea legiuitorului (a se vedea, spre exemplu,Decizia nr. 339 din 21 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 29 iunie 2023, paragraful 127). Astfel, stabilirea, în cazul studenților, a vârstei maxime de 26 de ani drept condiție pentru a beneficia de facilitățile de transport se află în marja de apreciere a legiuitorului, permisă de Constituție, fiind justificată prin prisma unor rațiuni legate de posibilitatea finalizării studiilor și de obținerea unor venituri din muncă. De altfel, Curtea observă că, sub aspectul limitei maxime de vârstă, prevederile legale criticate se integrează viziunii legiuitorului în materia protecției tinerilor, fiind corelate cu alte reglementări legale privind tinerii [a se vedea, spre exemplu, art. 499 alin. (3) din Codul civil, potrivit căruia „părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.“ sau art. 55 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 5 martie 2014, care stabilește că „la cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacității depline de exercițiu, dacă își continuă studiile o singură dată în fiecare formă de învățământ de zi, protecția specială se acordă, în condițiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăși vârsta de 26 de ani.“] ...