Decizia CCR nr. 486/2023Punctul 12

12. Se arată că o altă componentă a dreptului la un proces echitabil în materie contravențională este respectarea prezumției de nevinovăție a contravenientului. Astfel, având în vedere definiția dată de legiuitor noțiunii de „utilizator“ în art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 și modalitatea în care este stabilită responsabilitatea achitării tarifului de trecere prin art. 7 alin. (2) din același act normativ, este evident că legea a instituit o răspundere contravențională care nu ține cont - în situația utilizatorilor care au ca obiect de activitate închirierea de autovehicule - de existența efectivă a vinovăției persoanei sancționate, ceea ce nesocotește principiul răspunderii personale a contravenienților și, implicit, dreptul la un proces echitabil recunoscut prin Constituție. Constatarea contravențiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice, iar procesul-verbal de constatare a contravenției se încheie doar în baza datelor privind utilizatorul autoturismului, furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, fără a se verifica utilizatorul „în fapt“ al autoturismului pentru care nu s-a achitat tariful de trecere. Este excesiv ca societății sancționate să nu i se ofere posibilitatea de a achita acest peaj, spre exemplu, printr-o notificare premergătoare referitoare la utilizarea podurilor de către clienții care conduc autoturismele închiriate de la societate. Numai în situația în care societatea nu s-ar conforma acestei obligații s-ar putea reține în sarcina sa o vinovăție de natură să justifice răspunderea sa contravențională. Aceasta deoarece este imposibil ca societatea să cunoască dinainte traseul pe care îl va urma clientul pentru a achita în prealabil peajul. De asemenea, se apreciază că ar fi excesiv să procedeze la înscrierea în certificatul de înmatriculare a tuturor clienților și a perioadei pentru care are loc închirierea autoturismului, având în vedere că aceste perioade pot fi și sunt, în practică, destul de mici, chiar și de o zi. În situații similare, legiuitorul a adoptat texte de lege care permit însă identificarea în concret a persoanelor responsabile de săvârșirea contravenției, cum ar fi, spre exemplu, art. 181 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, așa încât tratamentul sancționator aplicat prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 este diferit față de cel instituit prin Regulamentul de aplicare a Codului rutier, fără a exista o justificare legală în acest sens. ...