Decizia CCR nr. 211/2023Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autoarei excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia, arătând că o lege care prevede o sancțiune pentru persoana care nu o respectă trebuie să poată fi respectată cu depunerea unor minime diligențe. Or, Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 prevede că utilizator este orice persoană care este trecută în certificatul de înmatriculare. O societate care închiriază mașini și care, în înțelesul legii, este utilizator nu are niciun control asupra achitării peajului. Autoarea a solicitat Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere să îi comunice dacă poate plăti un număr de peaje în avans, iar răspunsul companiei a fost că aceste taxe trebuie plătite pentru fiecare autoturism în parte. Pentru un număr foarte mare de mașini, acest lucru nu este posibil în mod rezonabil, astfel că societatea răspunde fără nicio vină. Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 nu respectă condițiile esențiale privind procesul echitabil și calitatea legii deoarece pune semnul egalității între plata rovinietei și plata peajului. În timp ce rovinieta trebuie în mod obligatoriu plătită și este normal să fie în sarcina utilizatorului, peajul nu ar trebui să fie în sarcina utilizatorului trecut în certificatul de înmatriculare deoarece acesta nu poate restricționa deplasarea clientului. Prevederile criticate sunt în contradicție și cu acelea existente în domeniul închirierii de automobile, care prevăd că persoana fizică - utilizator în fapt al autovehiculului - are obligația plății peajului. Nimeni nu poate fi sancționat în lipsa vinovăției, care presupune un element volitiv - o acțiune sau inacțiune care să contravină legii -, aspect asupra căruia autoarea nu are control. ...