Decizia CCR nr. 479/2023Punctul 24

24. Față de această împrejurare, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate pune o problemă de admisibilitate din punctul de vedere al obiectului său și al efectelor pe care le-ar produce asupra litigiului o eventuală decizie de admitere, având în vedere că, astfel cum reiese din încheierile de sesizare, în cauzele în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate nu a fost pronunțată o soluție definitivă de respingere a cererilor privind deschiderea procedurii ca urmare a neîndeplinirii cerințelor impuse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, ci a fost suspendată soluționarea acestora în căile de atac, ca urmare a sesizării Curții Constituționale. Așadar, nu sunt aplicabile considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, pentru ca instanța de contencios constituțional să poată exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, prin prisma faptului că ar continua să producă efecte juridice în soluționarea cauzei, întrucât soluția legislativă în discuție nu mai este în vigoare și nu continuă să producă efecte juridice, pentru motivele arătate mai sus. Or, excepția de neconstituționalitate trebuie să fie utilă pentru soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată și trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra desfășurării procesului, cerința relevanței fiind expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părți (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragrafele 15 și 16, sau Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20). ...