Decizia CCR nr. 455/2023Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată. Referitor la admisibilitatea excepției de neconstituționalitate se susține că, în motivarea acesteia, autoarea recurge la compararea dispoziției legale criticate cu prevederile legale referitoare la renunțarea la urmărirea penală, operațiune care nu este de competența Curții Constituționale. Pe fond, se arată că textul criticat nu încalcă prevederile constituționale ale art. 16. Se susține că soluția legislativă criticată este creația legiuitorului și că acesta are competența de a stabili condițiile și sfera de aplicabilitate a instituției amânării aplicării pedepsei și că nu există un drept sau o vocație a inculpatului de a opta pentru aplicarea uneia dintre aceste forme de individualizare a pedepsei. ...