Decizia CCR nr. 444/2023Punctul 15

15. Așa cum Curtea Constituțională a reținut prin Decizia nr. 123 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 16 iulie 2018, paragraful 16, această procedură nu constituie o jurisdicție administrativă specială. Prin Decizia nr. 9 din 29 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 988 din 13 decembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, paragraful 38, a reținut faptul că dispoziția cu aplicare generală, prevăzută și de art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010, nu instituie o procedură prealabilă în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, întrucât nu este urmată de o acțiune în contencios administrativ, salariatul nemulțumit urmând a se îndrepta la instanța competentă în ceea ce privește raportul său de muncă. Prin paragraful 47 al aceleiași decizii, instanța supremă a arătat că rolul acestei proceduri este „tocmai asigurarea posibilității ordonatorului de credite de a corecta rapid orice eroare în stabilirea salariilor“. De asemenea, prin aceeași decizie, paragrafele 48 și 49, s-a stabilit că „nu fac obiectul procedurii de contestare administrativă alte categorii de drepturi (sporuri, compensații, ajutoare) reglementate de lege, ce pot intra în venitul brut al salariatului, nerecunoscute de angajator, și nici eventualele solicitări de acordare retroactivă a oricăror drepturi salariale, pentru aceste situații este aplicabil dreptul comun care permite formularea unei acțiuni directe la instanța competentă a statua asupra litigiilor privind drepturile salariale pretinse de părți, recunoscute sau nu de ordonatorii de credite. Prin urmare, atunci când pretențiile angajaților nu rezultă dintr-o încadrare/reîncadrare pretins nelegală, ci vizează obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale neacordate, precum și atunci când angajatorul nu a emis un act administrativ/act adițional la contractul individual de muncă ori actul respectiv nu a fost comunicat angajaților, admisibilitatea cererii de chemare în judecată cu care salariatul a învestit instanța specializată în litigii de muncă nu este condiționată de parcurgerea procedurii prealabile“. În schimb, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut prin paragrafele 44-46 din decizia amintită că procedura administrativă obligatorie reglementată și de textul de lege supus controlului de constituționalitate trebuie urmată dacă angajatorul a emis și a comunicat decizia de stabilire a salariilor. De asemenea, angajații trebuie să urmeze procedura prealabilă atunci când sesizează instanța de contencios administrativ cu acțiuni ce au ca obiect anularea/revocarea/modificarea actelor administrative - comunicate - prin care angajatorii cărora li se aplică dispozițiile art. 34 din Legea-cadru nr. 330/2009, art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010 și art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 au făcut încadrarea/reîncadrarea personalului plătit din fonduri publice și au stabilit drepturile salariale ce se acordă potrivit acestei încadrări/reîncadrări, respectiv au stabilit salariile de bază. ...