Decizia CCR nr. 436/2023Punctul 6

6. Față de această împrejurare, apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât legiferarea acestora s-a realizat cu nerespectarea normelor de calitate a legii, astfel cum au fost dezvoltate prin jurisprudența Curții Constituționale, a Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, context în care apreciază că este aplicabil art. 11 din Legea fundamentală, fiind și discriminatorii, prin stabilirea unor efecte diferite între situațiile prevăzute la art. 1 și 3 din Legea nr. 29/2018. Arată, astfel, că art. 1 din Legea nr. 29/2018 nu conține nicio trimitere referitoare la perioada încheierii tranzacțiilor pentru care s-a aplicat impozitul pe venitul din transferul proprietăților imobiliare, astfel că aceasta se aplică tuturor transferurilor încheiate până la data apariției legii, indiferent că sunt încheiate anterior datei de 1 ianuarie 2016 ori ulterior acestei date. Spre deosebire de art. 1 din lege, art. 3 conține o trimitere care generează confuzii, prin referirea la pragul instituit de art. 310 din noul Cod fiscal, lege aplicabilă de la 1 ianuarie 2016. Văzând diferența de tratament pentru situațiile diferite de reglementare pentru contribuabilii destinatari ai celor două norme juridice, autorul excepției apreciază că se validează o discriminare evidentă, contrară art. 16 din Constituție. ...