Decizia CCR nr. 438/2023Punctul 23

23. Curtea reține, de altfel, că, așa cum s-a subliniat în literatura de specialitate (a se vedea Retragerea acționarilor - Studiul de drept comparat, publicat în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 11 din 30 noiembrie 2015), dizolvarea Pieței RASDAQ a fost decisă de legiuitorul român, prin art. 9 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, ca urmare a unor controverse prelungite referitoare la statutul legal al acestei piețe, care nu este nicio „piață reglementată“, niciun „sistem alternativ de tranzacționare“ în sensul definițiilor europene. În acest sens, prin Hotărârea din 22 martie 2012, pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-248/11, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate, în temeiul art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, de Curtea de Apel Cluj, s-a reținut, la pct. 43, că „pe de o parte, pentru a fi calificată drept «piață reglementată» în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39, o piață de instrumente financiare trebuie să fie autorizată ca piață reglementată și, pe de altă parte, că funcționarea acesteia în conformitate cu cerințele prevăzute în titlul III din această directivă constituie o condiție esențială pentru obținerea și pentru păstrarea acestei autorizații.“ De asemenea, la pct. 45 s-a învederat că „faptul că acțiunile sunt tranzacționate pe piața Rasdaq prin intermediul suportului electronic pus la dispoziție de Bursa de Valori București - S.A. nu poate fi suficient pentru a califica din punct de vedere juridic această piață ca «piață reglementată», în lipsa îndeplinirii condițiilor enumerate la punctul 43 din prezenta hotărâre.“ ...