Decizia CCR nr. 391/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că prevederile de lege criticate nu întrunesc cerințele de claritate și previzibilitate ale normei juridice ce decurg din art. 1 alin. (5) din Constituție și nu respectă dreptul la informație prevăzut de art. 31 din Constituție. Astfel, întrucât prevederile art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 exceptează de la comunicare datele cu caracter personal „potrivit legii“, autorul consideră că legiuitorul nu a inclus în mod complet și clar împrejurarea în care datele cu caracter personal sunt exceptate de la comunicarea informațiilor de interes public [în sensul prevăzut la art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001]. De asemenea, lipsită de claritate și previzibilitate este și norma prevăzută de art. 14 din Legea nr. 544/2001, prin care legiuitorul a reglementat situația în care informațiile cu privire la datele personale ale cetățeanului pot deveni informații de interes public, respectiv „numai în măsura în care afectează capacitatea de exercitare a unei funcții publice“. Limitarea comunicării datelor cu caracter personal la acelea care afectează capacitatea de exercitare a funcției publice, indiferent ce înseamnă acest fapt, exclude de la comunicare prenumele și numele tuturor deținătorilor de funcții publice, concluzie vădit injustă și care este contrazisă de practica instituțiilor publice care comunică din oficiu pe propriul site, de exemplu, cel puțin prenumele și numele persoanelor din conducerea instituției. Textul de lege este imposibil de înțeles din punct de vedere semantic, pentru că prenumele și numele cuiva nu au per se proprietatea de a afecta exercitarea funcției publice, în sensul de a-i dăuna. ...