Decizia CCR nr. 406/2023Punctul 12

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit prevederilor art. 32 alin. (1) din Codul penal, tentativa constă în punerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul. În materia incriminării tentativei, în doctrină și în legislația penală sunt cunoscute două concepții, și anume incriminarea nelimitată - care consacră regula potrivit căreia tentativa se pedepsește întotdeauna - și incriminarea limitată, care presupune sancționarea tentativei doar atunci când legea o prevede în mod expres. Noul Cod penal, ca și cel anterior, a adoptat concepția incriminării limitate a tentativei, stabilind, prin dispozițiile art. 33 alin. (1) , regula că tentativa se pedepsește numai când legea prevede în mod expres aceasta. Legiuitorul a avut în vedere, în acest sens, faptul că, în cazul infracțiunilor care nu creează o amenințare gravă pentru regulile de conviețuire socială, aplicarea unei sancțiuni penale pentru tentativă nu apare ca necesară, apărarea ordinii de drept fiind asigurată prin sancționarea infracțiunii consumate. În consacrarea principiului referitor la incriminarea limitată a tentativei, legiuitorul a apelat la două tehnici normative: fie incriminare în cuprinsul textului care reglementează respectiva infracțiune în formă consumată [de exemplu, în dispozițiile art. 188 (omorul), art. 189 (omorul calificat), art. 205 (lipsirea de libertate în mod ilegal) și ale art. 218 (violul) din Codul penal], fie incriminare într-un articol comun situat la finele unui capitol sau titlu din partea specială a Codului penal [de exemplu, art. 217, care statuează pedepsirea tentativei pentru unele infracțiuni prevăzute în capitolul VII („Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile“) din titlul I; art. 232, care consacră sancționarea tentativei pentru infracțiunile prevăzute în capitolul I („Furtul“) din titlul II; art. 237, care sancționează tentativa la infracțiunile prevăzute în capitolul II („Tâlhăria și pirateria“) al titlului II; sau art. 248, care sancționează tentativa la infracțiunile prevăzute în capitolul III („Infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii“) din titlul II]. ...