Decizia CCR nr. 406/2023Punctul 13

13. În ceea ce privește pedepsirea tentativei, Curtea reține că în doctrină și în legislație sunt consacrate două sisteme, și anume sistemul parificării pedepselor și cel al diversificării pedepselor. Sistemul parificării pedepsei presupune sancționarea tentativei cu aceeași pedeapsă ca infracțiunea consumată, și anume cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea-tip, considerându-se că tentativa prezintă același pericol social ca fapta consumată. Sistemul diversificării pedepsei presupune sancționarea tentativei cu o pedeapsă mai mică decât infracțiunea consumată, luându-se în considerare pericolul social mai scăzut al tentativei prin neproducerea rezultatului. Noul Cod penal a adoptat această ultimă concepție, statuând, în dispozițiile art. 33 alin. (2) fraza întâi, că tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate. Astfel, de exemplu, pentru infracțiunea de omor, dispozițiile art. 188 din Codul penal prevăd pedeapsa cu închisoarea de la 10 la 20 de ani, ceea ce înseamnă că tentativa la această infracțiune se va pedepsi cu închisoare, având limitele reduse la jumătate, adică între 5 și 10 ani. Tot așa, violul în forma simplă, potrivit prevederilor art. 218 din Codul penal, are stabilite limitele pedepsei între 3 și 10 ani, astfel că tentativa se va sancționa cu pedeapsa închisorii între un an și jumătate și 5 ani. Tâlhăria are fixate, prin dispozițiile art. 233 din Codul penal, limitele de pedeapsă între 2 și 7 ani, tentativa sancționându-se cu pedeapsa închisorii având limitele între un an și 3 ani și jumătate. Spre deosebire de Codul penal din 1969 (art. 21 alin. 2 fraza întâi), noul Cod penal nu mai conține prevederea explicită a imposibilității coborârii pedepsei sub minimul general, întrucât dispozițiile art. 2 alin. (3) din Codul penal interzic stabilirea și aplicarea unei pedepse în afara limitelor generale ale acesteia. ...