Decizia CCR nr. 395/2023Punctul 7

7. Autorul susține că s-a aflat în imposibilitatea absolută și obiectivă de a executa obligația stabilită pe calea ordonanței președințiale, fiind astfel un debitor de bună-credință și fără culpă, însă demersul său judiciar privind înlăturarea penalităților a fost respins pe motiv că nu a făcut dovada nici a îndeplinirii executării obligației și nici a unor motive temeinice care să justifice întârzierea. Restrângerea domeniului de aplicare al remediului procesual de reducere ori de înlăturare a penalității doar pentru categoria debitorilor aflați în situația unei întârzieri justificate în executare, cu excluderea celor aflați în imposibilitatea absolută și obiectivă de executare, reprezintă o veritabilă restricționare a accesului la justiție și are drept consecință crearea unui tratament diferențiat nejustificat între două categorii de debitori. În acest sens, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, discriminarea se bazează pe noțiunea de excludere de la un drept, iar remediul constituțional specific îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului tuturor celor care se află în situații similare. ...