Decizia CCR nr. 383/2023Punctul 32

32. Aplicând aceste considerente în speță, Curtea reține că, potrivit textului de lege criticat, dreptul de a stabili creanța bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internațional prin emiterea declarației finale de închidere, cu excepția cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internațional prevăd un termen mai mare. Așadar, momentul de început al termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanța bugetară este data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, dată care este comunicată de Comisia Europeană/donatorul public internațional prin emiterea declarației finale de închidere. Or, acest moment de început al termenului este unul determinabil, textul criticat fiind suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat și pentru a permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Prin urmare, critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție este neîntemeiată. ...