Decizia CCR nr. 383/2023Punctul 36

36. Chiar dacă, în cauza de față, momentul de început al termenului de prescripție a dreptului de stabilire a creanței bugetare este unul determinabil, și anume data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internațional prin emiterea declarației finale de închidere, aceste considerente din jurisprudența Curții Constituționale sunt pe deplin aplicabile în cauză, în sensul că instituirea unor anumite termene de prescripție nu afectează accesul liber la justiție. De altfel, jurisprudența Curții Constituționale este în acord cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în Hotărârea din 10 mai 2001, pronunțată în Cauza Z și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 93, că liberul acces la justiție nu este absolut și că acesta poate fi supus unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale de prescripție. Important este ca aceste restrângeri să nu aducă atingere substanței dreptului, să urmărească un scop legitim și să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 619 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 30 decembrie 2014). ...