Decizia CCR nr. 383/2023Punctul 17

17. Referitor la încălcarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție, se arată că, în condițiile în care momentul de început al curgerii termenului de 5 ani de prescripție a dreptului de a stabili creanțe bugetare este determinat prin simpla conduită unilaterală a Comisiei Europene (care poate să amâne la nesfârșit emiterea declarației de închidere a unui program european sau poate să o realizeze peste limita unui termen rezonabil), instituția prescripției ca mijloc de apărare al debitorului este lipsită de orice rațiune sau efect juridic concret, ceea ce echivalează cu o limitare nepermisă de lege a mijloacelor juridice puse de către lege la dispoziția debitorului de a se apăra, printr-o acțiune a creditorului, adică al celuilalt participant la raportul juridic (în speță Comisia Europeană), care prin simpla amânare la nesfârșit a emiterii unei decizii poate desființa de facto incidența instituției prescripției ca mijloc de apărare al debitorului, în condițiile în care interesul procesual evident al acestui creditor este de a face inoperabilă instituția prescripției și de a lipsi cealaltă parte (în speță debitoarea) de un mijloc de apărare (adică de posibilitatea de a invoca prescripția) în cursul unui proces aflat pe rolul instanței de judecată. ...