Decizia CCR nr. 383/2023Punctul 22

22. Guvernul a transmis punctul său de vedere în dosarele Curții Constituționale nr. 750D/2020 și nr. 1.318D/2020, prin care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, întrucât creanța bugetară al cărei termen de prescripție este prevăzut de art. 45 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 rezultă dintro neregulă, în urma căreia au fost afectate grav interesele financiare ale Uniunii Europene, este normal ca în procesul de stingere a creanțelor bugetare rezultate din nereguli să fie implicată și Comisia Europeană, care deține date concrete cu privire la procesul de închidere a programelor finanțate integral sau parțial din fonduri europene. Totodată, se invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la principiul egalității în fața legii și se arată că, prin dispozițiile criticate, legiuitorul stabilește un regim special în materie fiscală ce se aplică în situația recuperării creanțelor în urma constatării de nereguli apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora. Potrivit art. 2.517 din Codul civil, termenul de prescripție este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen. De asemenea, se invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la instituția prescripției, în general, și la constituționalitatea stabilirii unor termene sau condiționări ale accesului la justiție. În final se arată că este neîntemeiată și critica de neconstituționalitate raportată la art. 61 din Constituție, având în vedere că regimul special al prescripției pentru cauzele care se subsumează Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 nu este trasat de către Comisia Europeană/donatorul public internațional, după cum eronat susțin autorii excepției de neconstituționalitate, ci printr-o dispoziție din cuprinsul unei ordonanțe de urgență a Guvernului, emisă cu respectarea cerințelor constituționale în materia delegării legislative. ...