Decizia CCR nr. 356/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 255 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 57, ale art. 16 alin. (1) și ale art. 20 alin. (2) , prin raportare la dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 6 paragraful 1 din aceeași convenție. În acest sens, arată că pârâtul trebuie să aibă posibilitatea de a-și formula apărările și că nu trebuie să fie condamnat la plata de importante despăgubiri pe care nu le datorează reclamantului. Textul de lege criticat este neconstituțional, întrucât stabilește o modalitate abuzivă, discriminatorie și arbitrară de obligare a părților la plata unei despăgubiri necuvenite, atunci când angajatorul nu a îndeplinit obligații procesuale pe care un reclamant într-o acțiune civilă de drept comun este dator să le îndeplinească. Astfel, dacă litigiul în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate nu era un litigiu de muncă, ci un litigiu civil, s-ar fi aplicat regula generală prevăzută de art. 1.530 din Codul civil. ...