Decizia CCR nr. 356/2023Punctul 18

18. Față de aceste critici, Curtea reține că dispozițiile art. 254 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 prevăd faptul că răspunderea patrimonială a salariaților nu poate fi angajată decât în măsura în care există un prejudiciu material produs angajatorului din vina salariatului și în legătură cu munca acestuia. Prin urmare, angajarea acestei forme de răspundere nu poate avea loc în lipsa demonstrării legăturii dintre existența prejudiciului și culpa salariatului, neoperând o prezumție de culpă. Astfel, fapta salariatului prin care acesta produce un prejudiciu material angajatorului trebuie să apară ca ilicită prin prisma obligațiilor de serviciu, astfel cum rezultă din lege, contractul colectiv de muncă, regulamentul intern, contractul individual de muncă, ordinele și dispozițiile legale ale superiorilor ierarhici și fișa postului, iar existența culpei trebuie demonstrată de angajator. ...