Decizia CCR nr. 356/2023Punctul 19

19. Deși în cadrul răspunderii patrimoniale, de regulă, distincția dintre formele de vinovăție (intenție directă sau indirectă, imprudență sau neglijență) și gradele culpei (foarte ușoară, ușoară sau gravă) nu are relevanță practică, întrucât salariatul va răspunde patrimonial chiar și pentru cea mai ușoară culpă a sa, totuși, atunci când prejudiciul a fost cauzat de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la producerea lui, așa cum dispune art. 255 alin. (1) din Legea nr. 53/2003. Prin urmare, în acest din urmă caz, pentru a fi angajată răspunderea patrimonială a salariaților, angajatorul trebuie să stabilească nu doar existența culpei, ci și contribuția individuală la producerea prejudiciului. Doar atunci când măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabilește proporțional cu salariul său net de la data constatării pagubei și, atunci când este cazul, și în funcție de timpul efectiv lucrat de la ultimul său inventar, potrivit art. 255 alin. (2) din Legea nr. 53/2003. ...