Decizia CCR nr. 340/2023Punctul 56

56. Astfel, dacă se acceptă ipoteza că inclusiv componentele bazei materiale ar fi bunuri de interes public care fac obiectul dreptului de proprietate publică, atunci nici unitatea de învățământ preuniversitar de stat și nici oricare dintre instituțiile publice prevăzute la art. 146 alin. (2) -(4) nu pot fi titulare ale dreptului de proprietate publică, textul de lege prevăzut la alin. (5) fiind în ansamblu neconstituțional. Dacă se acceptă ipoteza că bunurile reprezentate de componentele bazei materiale ar fi bunuri aflate în proprietatea privată a unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv a instituțiilor publice prevăzute la art. 146 alin. (2) -(4) , atunci s-ar crea o confuzie între anumite categorii de bunuri imobile (spre exemplu, „spații pentru procesul de învățământ“) și clădirile în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ, prevăzute la art. 146 alin. (1) . În aceste condiții, din modul cum este elaborat alin. (5) este imposibil să se realizeze o distincție clară între bunurile imobile care se regăsesc în cadrul bazei materiale care se află în proprietatea privată a unităților de învățământ și clădirile afectate actului educațional care se află în proprietatea publică a unității administrativ-teritoriale. ...