Decizia CCR nr. 340/2023Punctul 53

53. Totodată, art. 146 alin. (2) teza întâi din lege încalcă art. 136 și art. 1 alin. (5) din Constituție. Prin folosirea sintagmei „domeniu public local“ se evidențiază confuzia pe care legiuitorul o face între conceptul de „drept de proprietate publică“ și cel de „domeniu public“; astfel, în ceea ce privește dreptul de proprietate publică, acesta aparține exclusiv statului și unităților administrativ-teritoriale și are ca obiect bunurile prevăzute expres de textul constituțional de la art. 136 alin. (3) , precum și bunuri de uz public și de interes public. Or, în aceste condiții, utilizarea sintagmei „domeniu public local“ este eronată și riscă să creeze confuzie, în contextul în care, în accepțiunea sa largă, acest concept include atât bunurile aflate în proprietatea publică a unității administrativ-teritoriale, cât și bunurile aflate în proprietatea privată a acesteia. Însă, din modul în care este redactat art. 146 din lege rezultă că terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar de stat sunt bunuri imobile aflate în proprietatea publică a unității administrativ-teritoriale, deci în domeniul public, în sens restrâns. Or, în contextul în care la alin. (1) al art. 146 se prevede că unitățile de învățământ „pot deține“, iar la alin. (2) se face trimitere la noțiunea de „domeniu public“, există premisele unor erori în ceea ce privește corecta stabilire și aplicare a regimului juridic al dreptului de proprietate ce are ca obiect terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ. ...