Decizia CCR nr. 340/2023Punctul 124

124. Examinând criticile de neconstituționalitate, Curtea observă că art. 30 alin. (6) teza finală din lege prevede că „angajatorul poate opta pentru deducerea parțială a sumelor acordate în mod distinct angajaților pentru acoperirea costurilor cu educația timpurie a copiilor, din obligațiile ce îi revin ca plată la bugetul de stat“, ceea ce înseamnă că deducerea nu privește rezultatul fiscal [„Pentru determinarea rezultatului fiscal sunt considerate cheltuieli deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității economice, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare, precum și taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile datorate către camerele de comerț și industrie, organizațiile patronale și organizațiile sindicale“ - art. 25 alin. (1) din Codul fiscal], ci este echivalentă cu operațiunea de scădere a sumelor respective din obligațiile de plată către bugetul de stat, adică exact operațiunea reglementată la art. 25 alin. (4) lit. i^2) din Codul fiscal: „contribuabilii care efectuează cheltuieli cu educația timpurie scad din impozitul pe profit datorat cheltuielile cu educația timpurie conform lit. i^1), dar nu mai mult de 1.500 lei/lună pentru fiecare copil. În cazul în care suma depășește impozitul pe profit datorat, diferența va fi scăzută, în ordine, din impozitul pe salarii reținut de contribuabil pentru angajați, din taxa pe valoarea adăugată datorată sau din accizele datorate“. Așadar, respectivele sume nu sunt deductibile în sens fiscal, pentru determinarea rezultatului fiscal al contribuabilului, ci ele se scad - în pofida terminologiei folosite - din sumele datorate de contribuabil către bugetul statului. Prin urmare, art. 30 alin. (6) din lege nu încalcă art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție în raport cu criticile formulate. ...