Decizia CCR nr. 324/2023Punctul 22

22. În ceea ce privește solicitarea formulată de părțile din Dosarul nr. 2.445D/2021, de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât invocarea acesteia nu mai prezintă interes în condițiile în care, ulterior sesizării Curții Constituționale, părțile au achiesat, în fața instanței de judecată, la decizia de respingere a cererii de revizuire, Curtea precizează, cu titlu prealabil, că această solicitare, având caracterul unei cereri de renunțare la judecată, nu poate fi primită. Condiția existenței interesului procesual al ridicării excepției de neconstituționalitate se verifică prin raportare la momentul invocării acesteia, și nu ulterior, acesta fiind și momentul fixării, prin încheierea de sesizare a Curții Constituționale de către instanța de judecată, a cadrului procesual specific soluționării unei excepții de neconstituționalitate, cu respectarea condițiilor expres prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Existența legăturii cu cauza pendinte a textului legal criticat pe calea excepției de neconstituționalitate, prin prisma interesului procesual al autorului acesteia, se verifică, mai întâi, de instanța de judecată, care, constatând neîndeplinirea acestei condiții de admisibilitate în raport cu exigențele impuse de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, va respinge excepția ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (5) din aceeași lege. La fel cum instituțiile procesual civile ale suspendării, întreruperii sau stingerii procesului nu sunt aplicabile în procedura constituțională a soluționării unei excepții de neconstituționalitate, potrivit art. 55 din Legea nr. 47/1992, nici renunțarea la judecată nu poate fi primită de Curtea Constituțională, aceasta fiind învestită, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu soluționarea unei excepții de ordine publică și dezînvestindu-se prin decizia pronunțată în respectiva cauză. ...