Decizia CCR nr. 277/2023Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul domnului avocat Dan Lupașcu, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. Se arată că, în prezenta cauză, sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate. Pe fondul excepției de neconstituționalitate, în primul rând, se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă cerințele de claritate, precizie și previzibilitate specifice calității legii, impuse de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, și creează premisa unei agravări a răspunderii penale a subiectului activ al infracțiunii predicat în situația în care prin ascunderea sau, după caz, disimularea provenienței ilicite a bunurilor se urmărește, de fapt, ascunderea infracțiunii predicat și, respectiv, eludarea consecințelor comiterii respectivelor infracțiuni. Se arată că, în acest fel, se ajunge la angajarea de două ori a răspunderii penale a subiectului activ al infracțiunii predicat, pentru comiterea unei fapte care, în esență, nu reprezintă altceva decât urmarea vizată de către subiectul activ a activității infracționale principale. Se arată că atât ascunderea, cât și disimularea, ca modalități normative, se integrează, în mod natural, în contextul post-factum al infracțiunii principale, fiind comise tocmai pentru a evita tragerea la răspundere penală. Pe de altă parte, se arată că rezoluția infracțională este, de regulă, unică și că aceasta vizează nu doar infracțiunea predicat, ci și acțiunile care sunt incriminate, în mod distinct, prin dispozițiile legale criticate. Din acest motiv, sunt aplicabile considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 418 din 19 iunie 2018. În al doilea rând, se arată că reținerea unei pluralități de infracțiuni între infracțiunea predicat și cea de spălare a banilor reglementată prin textul criticat, care implică tragerea la răspundere penală de două ori a autorului acestora, încalcă principiul proporționalității incriminării, care decurge din principiul legalității incriminării. În al treilea rând, se arată că în sistemul nostru de drept nu sunt permise autofavorizarea și autotăinuirea, motiv pentru care nu poate fi reținută, în sarcina aceluiași subiect de drept, nici autospălarea produsului infracțional. ...