Decizia CCR nr. 268/2023Punctul 18

18. Dacă debitorul optează pentru contestarea deschiderii procedurii, legea prevede, în art. 72 alin. (3) teza a doua, că, în cadrul judecării contestației, instanța nu va putea administra decât proba cu înscrisuri. Așa fiind, instanța urmează să soluționeze contestația pe baza cererii creditorului, a documentelor justificative ale creanței și a actelor de constituire a drepturilor de preferință asupra creanțelor, prezentate de creditor, precum și a tuturor înscrisurilor depuse la dosar de părți, debitor și creditori. Limitarea mijloacelor de probă doar la înscrisuri a fost determinată tocmai de caracterul special al procedurii ce se aplică doar creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Întrucât sentința de deschidere a procedurii generale a insolvenței sau a procedurii simplificate, ce urmează a fi emisă de judecătorul-sindic, se va referi doar la obligații de plată a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însușite de părți, este justificată cerința ca dovada acestora să se facă prin înscrisuri. Cu alte cuvinte, limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea contestației împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței este justificată de natura juridică a acestei contestații, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei de insolvență, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al cererii de deschidere a procedurii insolvenței, atacate sub aspectul legalității acesteia. Prin urmare, este firesc ca, în vederea soluționării contestației, judecătorul-sindic să verifice, pe baza înscrisurilor existente în dosarul cauzei, dacă cererea de deschidere a procedurii insolvenței, formulată de creditor, respectă dispozițiile legale. ...