Decizia CCR nr. 230/2023Punctul 25

25. Totodată, Curtea observă că în jurisprudența sa (Decizia nr. 438 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 25 octombrie 2017, paragrafele 16-18) a reținut că, prin modul cum este concepută structura secțiunii a 6-a - Incompatibilitatea și strămutarea a capitolului II - Competența organelor judiciare al titlului III - Participanții în procesul penal al părții generale din Codul de procedură penală, legiuitorul a avut în vedere faptul că cel dintâi care are cunoștință de existența unei situații de incompatibilitate, dintre cele prevăzute la art. 64 din Codul de procedură penală, este judecătorul, care, înțelegând că se află în unul dintre cazurile reglementate prin norma anterior menționată, trebuie să formuleze o declarație de abținere, potrivit art. 66 din același cod. Lipsa formulării unei astfel de declarații ori respingerea ei, conform dispozițiilor art. 68 din Codul de procedură penală, determină continuarea situației de posibilă incompatibilitate, aspect care îndreptățește partea interesată să promoveze o cerere de recuzare. Aceasta va fi soluționată, conform prevederilor art. 68 din Codul de procedură penală, nefiind condiționată de neformularea de către judecătorul în cauză a unei declarații de abținere. Prin urmare, partea interesată are dreptul de a se prevala de dispozițiile art. 67 și următoarele din Codul de procedură penală, independent de conduita procesuală anterioară a judecătorului vizat de cererea de recuzare, cu respectarea limitelor prevăzute la alin. (4) și alin. (5) ale art. 68 din Codul de procedură penală, beneficiind, astfel, de toate garanțiile procesuale specifice dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare. ...