Decizia CCR nr. 259/2023Punctul 14

14. Raportând cele de mai sus la cauza de față, Curtea observă că instanța judecătoreasă a quo, și anume Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, sesizând Curtea Constituțională prin Încheierea din 21 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 7.068/180/2017/a3, nu a ținut cont de autoritatea de lucru judecat de care se bucura, sub aspectul dispoziției de sesizare a Curții Constituționale, Încheierea din 15 decembrie 2017, pronunțată de Judecătoria Bacău - Secția penală în Dosarul nr. 7.068/180/2017/a1. Așadar, printr-o decizie anterioară, și anume Decizia nr. 514 din 30 iunie 2020, mai sus citată, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, iar decizia pronunțată are - pentru părțile aflate în litigiu - autoritate de lucru judecat cu privire la problema de constituționalitate dezlegată. O atare concluzie se impune prin prisma faptului că excepția de neconstituționalitate supusă analizei Curții Constituționale a fost formulată de aceeași parte - Vasile Botomei, în cadrul aceluiași proces -, excepția fiind reiterată în calea de atac a apelului, iar obiectul excepției îl constituie aceleași dispoziții din Legea nr. 51/1995, cu privire la care au fost formulate aceleași critici. În aceste condiții, Decizia nr. 514 din 30 iunie 2020 se bucură de autoritate de lucru judecat în raport cu părțile din proces - efecte inter partes litigantes. ...