Decizia CCR nr. 206/2022Punctul 15

15. Raportând cele de mai sus la cauza de față, Curtea observă că instanța judecătoreasă a quo, și anume Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori, sesizând Curtea Constituțională prin Încheierea din 13 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 9.958/311/2015, nu a ținut cont de autoritatea de lucru judecat de care se bucura - sub aspectul dispoziției de sesizare a Curții Constituționale - Încheierea din 25 aprilie 2016, pronunțată de Judecătoria Slatina în Dosarul nr. 9958/311/2015/a1. Așadar, printr-o decizie anterioară, și anume Decizia nr. 349 din 11 mai 2017, mai sus citată, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) și (3) , ale art. 17, ale art. 50, ale art. 60 alin. (2) și (6) și ale art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995, iar decizia pronunțată are - pentru părțile aflate în litigiu - autoritate de lucru judecat cu privire la problema de constituționalitate dezlegată. O atare concluzie se impune prin prisma faptului că excepția de neconstituționalitate supusă analizei Curții Constituționale a fost formulată de aceeași parte - Marin Țuluș - în cadrul aceluiași proces - excepția fiind reiterată în calea de atac a apelului, obiectul excepției îl constituie aceleași dispoziții din Legea nr. 51/1995, iar cauza pe care se fundamentează este identică, întrucât motivarea excepției este raportată la aceleași prevederi din Constituție, și anume art. 1 alin. (3) și (5) , art. 15, 16, 20, 26, 32, 40, 41, 45 și art. 124 alin. (1) . Mai mult, argumentația pretinsei relații de contrarietate între obiectul excepției și textele constituționale menționate este, de asemenea, identică. În aceste condiții este evident că Decizia nr. 349 din 11 mai 2017 se bucură de autoritate de lucru judecat în raport cu părțile din proces - efecte inter partes litigantes. ...