Decizia CCR nr. 231/2023Punctul 10

10. Tribunalul Mehedinți - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în condițiile în care principiile egalității în drepturi și accesului liber la justiție presupun posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct și nemijlocit unei instanțe de judecată, pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime. Or, legiuitorul, prin dispozițiile art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală, a instituit o procedură ce garantează, fără discriminare, oricărei persoane aflate în ipoteza normei juridice dreptul de a se adresa unui judecător de drepturi și libertăți, în situația cauzelor aflate în cursul urmăririi penale, sau instanței ierarhic superioare celei pe rolul căreia se află cauza, în situația dosarelor aflate în cursul judecății sau în căile de atac, pentru a solicita accelerarea procedurii judiciare. De asemenea, reține că, prin dispozițiile art. 425^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, legiuitorul a garantat oricărei persoane posibilitatea de a se adresa cu contestație unui judecător de drepturi și libertăți, în situația cauzelor aflate în cursul urmăririi penale, sau instanței ierarhic superioare celei pe rolul căreia se află cauza, în situația dosarelor aflate în cursul judecății sau în căile de atac - ori de câte ori legea o prevede expres și ori de câte ori legea nu prevede altfel. Totodată, reține că stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci, și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, iar dispozițiile art. 425^1 alin. (1) și ale art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la apărare. Astfel, atât art. 129, cât și art. 126 alin. (2) din Constituție fac referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“, și nicio prevedere a Legii fundamentale nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. În acest sens, art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. Reține că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de art. 488^1-488^6 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii, în condițiile în care scopul reglementării criticate îl reprezintă obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care se exercită controlul judiciar cu privire la durata procesului penal, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a susținerilor părților, subiecților procesuali principali și procurorului. ...