Decizia CCR nr. 198/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia apreciază că textul criticat încalcă dreptul de proprietate, întrucât sporul face parte din salariul lunar, nefiind o recompensă ocazională, și reprezintă un drept patrimonial stabilit de autoritățile naționale pe baza legislației în vigoare. În susținerea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 9 decembrie 1994, pronunțată în Cauza Rafinăriile grecești Stran și Stratis Andreadis împotriva Greciei, Hotărârea din 18 februarie 2009, pronunțată în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei, Hotărârea din 26 noiembrie 2002, pronunțată în Cauza Buchen împotriva Cehiei, Hotărârea din 5 octombrie 2006, pronunțată în Cauza Müller împotriva Austriei), potrivit căreia noțiunea generică de „bun“ acoperă și dreptul de a fi beneficiar al unui drept salarial, iar limitarea nejustificată a unui drept recunoscut, cum ar fi dreptul salarial, drept nesocotit ulterior, fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă pentru o asemenea îngrădire, constituie o privare de proprietate, în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar și o discriminare în sensul art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție. Autoarea excepției susține că, deși în jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat că i se acordă în exclusivitate legiuitorului atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalitățile de calcul al cuantumului lor această marjă de apreciere este limitată de obligația ca măsurile adoptate să respecte principiul proporționalității, așadar, să fie adecvate, rezonabile și să asigure un just echilibru între interesul individual și cel general, al societății. ...