Decizia CCR nr. 198/2023Punctul 6

6. De asemenea, autoarea excepției apreciază că dispozițiile criticate încalcă și principiul egalității în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât personalul medical care efectuează gărzi la domiciliu ajunge să se afle într-o poziție de evidentă discriminare față de orice alt salariat, de exemplu, din domeniul alimentației publice, care beneficiază de prevederile art. 142 din Codul muncii și implicit de sporul de 100% pentru munca prestată în zile libere. Este incontestabil, chiar și pentru o persoană fără studii juridice, faptul că se cuvine ca orice activitate desfășurată în zilele de repaus săptămânal să fie remunerată suplimentar față de cea desfășurată în zilele lucrătoare. Or, prin textul criticat, legiuitorul a prevăzut un spor de doar 40% din tariful orar aferent salariului de bază pentru numărul de ore pentru care personalul medical asigură garda la domiciliu, atât în zilele lucrătoare, cât și în zilele de repaus și sărbători legale. În acest context, autoarea excepției invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 22 octombrie 1996, pronunțată în Cauza Stubbings și alții împotriva Regatului Unit, prin care instanța europeană a statuat că există discriminare în sensul art. 14 al Convenției atunci când persoane aflate în situații identice sau comparabile se bucură de un tratament preferențial unele față de altele. ...