Decizia CCR nr. 222/2023Punctul 46

46. Astfel, Curtea constată că efectul concret al noii sintagme „și dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței“ din cuprinsul art. 159 alin. (3) teza finală din Codul penal, coroborate cu art. 386 din Codul de procedură penală, referitor la schimbarea încadrării juridice, constă în împiedicarea accesului inculpatului la beneficiile legale ale împăcării, dacă aceasta devine incidentă ca urmare a schimbării încadrării juridice, intervenită, la rândul său, după citirea actului de sesizare a instanței. Cu alte cuvinte, dacă ulterior citirii actului de sesizare apar elemente noi care conduc la o reîncadrare juridică a faptei într-o infracțiune pentru care este posibilă împăcarea părților, aceasta nu își poate produce efectele juridice consacrate de lege; pe de altă parte, nici anterior citirii actului de sesizare nu se poate solicita instanței schimbarea încadrării juridice, deoarece nici judecătorul de drepturi și libertăți și nici judecătorul de cameră preliminară nu au competențe atribuite în acest sens, iar după epuizarea acestor etape procesuale și sesizarea instanței se dă citire actului de sesizare, ca act de debut al cercetării judecătorești, conform art. 374 alin. (1) din Codul de procedură penală. Rezultă că, în orice etapă a judecății ar interveni solicitarea de împăcare a părților ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei, aceasta ar urma să fie respinsă ca inadmisibilă. ...