Decizia CCR nr. 189/2023Punctul 14

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali și cele ale art. 509 alin. (1) pct. 1 și 2 din Codul de procedură civilă. Ulterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile Legii nr. 393/2004 au fost abrogate prin art. 597 alin. (2) lit. e) și h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019. Însă, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituțională a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. În consecință, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile criticate își produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul principal al cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate îl reprezintă anularea unui raport de evaluare emis de Agenția Națională de Integritate în anul 2014. ...