Decizia CCR nr. 184/2023Punctul 14

14. În continuare, Curtea a reținut că prevederile art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii prevedeau următoarele: „Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: (...) e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) , cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.“ Dar, a statuat Curtea, aceste prevederi reprezintă o manifestare firească și deplină a marjei largi de apreciere de care legiuitorul trebuie să se bucure în ceea ce privește stabilirea faptelor care prezintă gradul de pericol social considerat necesar pentru situarea lor în domeniul faptelor sancționate contravențional. Din acest motiv, Curtea Constituțională, raportându-se la art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, conform căruia „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, a reamintit că stabilirea regimului sancționator al faptelor contravenționale sau penale, precum și instituirea unor eventuale cauze de reducere a pedepselor intră în atribuțiile de reglementare ale legiuitorului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 539 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 28 septembrie 2015, paragraful 26, și Decizia nr. 548 din 17 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 13 februarie 2014). ...