Decizia CCR nr. 183/2023Punctul 15

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în ceea ce privește conținutul dispozițiilor art. 38 și 39 din Legea-cadru nr. 153/2017, a statuat că acestea se referă la reglarea în timp a disfuncționalităților existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creșterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. O asemenea soluție legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor - și anume acela de „eliminare a disfuncționalităților salariale existente în sistemul public de salarizare“ - și vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătit din fonduri publice. De asemenea, Curtea a menționat că, pe fondul prevederilor privind salarizarea bugetarilor - în vigoare anterior adoptării Legii-cadru nr. 153/2017 -, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecții și corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislației, aspecte de competența autorității legiuitoare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 226 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 20 iulie 2022, paragraful 22, Decizia nr. 574 din 16 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1194 din 16 decembrie 2021, paragraful 19, sau Decizia nr. 667 din 19 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1210 din 21 decembrie 2021, paragraful 18). ...