Decizia CCR nr. 145/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 reglementează cu privire la modul în care se analizează proporționalitatea unei sancțiuni, respectiv împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului. Spre deosebire de art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, textul criticat nu reglementează criteriile de individualizare a amenzii, deși sancțiunea cu amenda poate varia între 1.000-100.000 lei. Având în vedere diferența semnificativă dintre minimul și maximul amenzii, ar fi trebuit ca legiuitorul să prevadă criterii în baza cărora agentul constatator să stabilească cuantumul amenzii aplicabile, respectiv în baza cărora contravenientul să poată prevedea care vor fi consecințele încălcării prevederilor Legii nr. 50/1991. Întrucât art. 26 alin. (2) liniuța întâi din Legea nr. 50/1991 nu reglementează criteriile de individualizare a amenzii, acesta nu este accesibil și previzibil, având o redactare defectuoasă, generatoare de confuzii și incertitudini, aducând atingere principiului securității juridice prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție. ...