Decizia CCR nr. 125/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că, dată fiind formularea imperativă a normelor penale criticate, ce rezultă din sintagma „instanța impune condamnatului să execute“, instanța de judecată este pusă în situația de a nu putea lua în considerare, în procesul de individualizare a obligației, diferitele particularități ale infracțiunilor deduse judecății și circumstanțele personale ale inculpatului. Astfel, în condițiile în care fiecare dintre obligațiile prevăzute de lege are un caracter relativ particular și specific, având ca obiect urmarea unor cursuri de pregătire școlară ori calificare profesională, frecventarea unor programe de reintegrare socială, supunerea la unele măsuri de natură medicală ori interdicția părăsirii teritoriului țării, consideră că, prin instituirea sarcinii de a dispune cel puțin una dintre aceste obligații, legea împiedică instanța să facă o justă apreciere cu privire la necesitatea instituirii obligației respective, ceea ce conferă procesului de individualizare caracter nejustificat și pur formal. Apreciază că textul de lege nu permite instanței să verifice, în procesul de individualizare judiciară a obligațiilor impuse, posibilitatea reală a aplicării unor astfel de prevederi legale, în așa fel încât instanța să poată aprecia pe deplin nu numai legalitatea măsurii, dar și temeinicia și oportunitatea acesteia. ...