Decizia CCR nr. 121/2023Punctul 23

23. În cauza de față, Curtea Constituțională constată că textul de lege criticat nu este direct incident în cursul soluționării procesului aflat pe rolul instanței a quo, ci în etapa ulterioară, a punerii în executare a hotărârii judecătorești ce urmează să fie pronunțată, norma juridică adresându-se comisiilor locale de fond funciar, în sarcina cărora instituie obligația de respectare a unei anumite ordini de atribuire a terenurilor disponibile. Ca atare, în considerarea obiectului procesului pendinte pe rolul instanței de judecată, Curtea nu poate analiza măsura în care textul de lege criticat ar afecta eficiența hotărârilor judecătorești pronunțate în materia în discuție. Aceasta, deoarece instanța de contencios constituțional ar trebui să se raporteze la ipoteza punctuală în care instanța de judecată ar recunoaște dreptul de proprietate al reclamanților, ar constata imposibilitatea restituirii terenului pe vechiul amplasament și ar dispune ea însăși acordarea în compensare de teren situat pe un alt amplasament, situație în care comisiile locale, însărcinate cu punerea în posesie, nu ar mai trebui să respecte ordinea impusă prin art. 12 alin. (3) din Legea nr. 165/2013. Dar aceasta este doar una dintre posibilele soluții pe care instanța le poate pronunța în urma analizării documentelor doveditoare ale dreptului de proprietate și ale situației juridice a terenurilor în discuție. Or, analiza instanței de control constituțional nu poate să vizeze doar o simplă eventualitate și să proiecteze riscul neconstituționalității asupra uneia dintre soluțiile ipotetice pe care instanța le-ar putea pronunța. De principiu, analiza constituționalității normelor legale trebuie să vizeze cadrul procesual actual, iar nu să poarte asupra unei prezumtive situații rezultate dintr-o soluție viitoare dispusă de instanță. Desigur că instanța de contencios constituțional este garantul supremației Constituției, totuși este discutabil dacă poate sancționa prin anticipație un viciu de neconstituționalitate care ar deveni vizibil doar ulterior, în cazul în care instanța ar pronunța o anumită soluție. În consecință, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, ca urmare a faptului că raționamentul care conduce la constatarea neconstituționalității textului de lege criticat ține seama de modalitatea de aplicare a legii la speță, luând în discuție una dintre soluțiile posibile pe care instanța le-ar putea pronunța. ...