Decizia CCR nr. 123/2015Paragraful 45

18. În acest context, Curtea Constituţională subliniază că nu are competenţa de a examina situaţia de fapt şi de a verifica în ce măsură afirmaţiile părţilor sunt reale sub aspectul întinderii dreptului de proprietate în discuţie. Or, în cauza de faţă, pretinsa neconstituţionalitate a textului de lege criticat este motivată exclusiv din perspectiva unor împrejurări concrete, individualizate la speţa aflată pe rolul instanţei de contencios administrativ, generate de incertitudinea existentă cu privire la amplasarea suprafeţelor de teren în litigiu. Clarificarea aspectelor de fapt revine instanţelor judecătoreşti, instanţa de contencios constituţional fiind învestită prin Legea fundamentală cu competenţa de a aprecia asupra concordanţei dintre prevederile legilor şi ordonanţelor şi dispoziţiile ori principiile constituţionale. Verificarea constituţionalităţii textelor de lege supuse controlului de constituţionalitate se realizează prin raportare la Legea fundamentală, aceasta constituind reperul faţă de care, în virtutea rolului său constituţional, Curtea poate examina constituţionalitatea textelor de lege ce formează obiect al excepţiei. Dacă ar exercita controlul de constituţionalitate prin prisma situaţiilor de fapt particulare, specifice fiecărui litigiu aflat pe rolul instanţelor judecătoreşti în cursul soluţionării cărora se ridică excepţii de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională ar nesocoti principiul separaţiei puterilor în stat, substituindu-se instanţei de judecată şi riscând să realizeze, astfel, o intruziune în atributele autorităţii judecătoreşti.