Decizia CCR nr. 114/2023Punctul 12

12. În legătură cu plafonarea indemnizației la nivelul anului 2014 prin ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 95/2014, nr. 57/2015, nr. 99/2016, nr. 9/2017 și nr. 90/2017, se consideră că acestea excedează cadrului legal care presupune existența unei situații extraordinare, a cărei reglementare nu poate fi amânată, și obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora, astfel cum s-a reținut în Decizia Curții Constituționale nr. 109 din 9 februarie 2010, așa încât repetabilitatea la sfârșitul fiecărui an a aceleiași situații extraordinare, care să fie independentă de voința Guvernului, este greu de crezut. Prin urmare, în situația în care Curtea constată constituționalitatea articolelor din aceste ordonanțe de urgență, se solicită să se explice poziționarea Curții față de dispozitivul Deciziei nr. 42 din 22 ianuarie 2014, în sensul în care după câți ani de anulări și plafonări a indemnizației se poate considera că este afectat caracterul previzibil al dispozițiilor Legii nr. 341/2004. ...