Decizia CCR nr. 93/2023Punctul 21

21. Referitor la dispozițiile art. 39 din Codul penal, se arată că acestea instituie sancționarea concursului potrivit sistemului cumulului juridic cu spor obligatoriu și fix, în cazul în care pentru infracțiunile concurente s-au aplicat numai pedepse cu închisoarea. Legiuitorul a impus un tratament sancționator mai blând pentru cei aflați la prima întâlnire cu legea penală, diminuând pedepsele, și a impus un tratament sancționator mult mai sever în cazul celor care comit o pluralitate de infracțiuni. De aceea, limitele de pedeapsă prevăzute în Partea specială a Codului penal trebuie corelate cu dispozițiile Părții generale, care vor permite o agravare proporțională a regimului sancționator prevăzut pentru pluralitatea de infracțiuni. Prin aplicarea regulilor concursului de infracțiuni rezultă o disproporție vădită, pe de o parte, între pedeapsa individuală cea mai grea și pedeapsa rezultantă și, pe de altă parte, între pedeapsa rezultantă și ansamblul activității infracționale a făptuitorului. Este, astfel, încălcat principiul proporționalității consacrat de art. 53 din Constituție, deoarece se ajunge la o disproporție între valoarea socială lezată prin infracțiune și regimul sancționator aplicabil. În final, arată că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile art. 124 din Constituție prin lipsa dreptului de apreciere al instanțelor judecătorești cu privire la interpretarea și aplicarea egală a legii, deși acestea au competența constituțională de a înfăptui justiția. ...