Decizia CCR nr. 53/2023Punctul 9

9. Autoarea excepției susține că obiecțiile la raportul de expertiză nu sunt prevăzute expres de lege ca fiind mijloace de probă în procesul penal, pe când raportul de expertiză reprezintă un astfel de mijloc de probă, iar procedeul probatoriu (modalitatea legală de obținere a mijlocului de probă) nu poate fi reprezentat în acest caz decât de efectuarea expertizei judiciare în condițiile Codului de procedură penală. În această situație, pentru ca opinia expertului recomandat să fie avută în vedere de către organul judiciar cu prilejul deliberării, în ansamblul probator, este esențial ca aceasta să fie prezentată în cuprinsul raportului de expertiză. Neconsemnarea opiniei expertului recomandat în raportul de expertiză, potrivit Codului de procedură penală, poate atrage sancționarea cu nulitatea relativă a raportului astfel întocmit. De altfel, în conformitate cu prevederile art. 178 alin. (2) din Codul de procedură penală, când sunt mai mulți experți (fără ca textul de lege să distingă între expertul numit de instanță, desemnat de către institutul de specialitate sau expertul recomandat de părți, de unde rezultă că nici interpretul nu poate face o astfel de distincție), se întocmește un singur raport de expertiză, iar opiniile separate se motivează în același raport. ...