Decizia CCR nr. 69/2023Punctul 18

18. Susține că, în mod neechivoc, voința legiuitorului, configurată în normele juridice criticate, se întemeiază pe imperativul izvorât din complexitatea circumstanțială a momentului. În acest context, susține că amendamentele aduse în cadrul dezbaterilor parlamentare asupra proiectului Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2022 au urmărit eliminarea inechităților dintre diferite categorii de beneficiari ai Legii-cadru nr. 153/2017, fiind mai degrabă un aspect legat de oportunitate. Cu privire la oportunitate, apreciază că aceasta nu poate constitui motiv de neconstituționalitate, iar, în sprijinul argumentației mai sus prezentate, invocă jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2016, potrivit căreia Parlamentul poate adopta orice soluție pe care o consideră oportună și necesară, și Decizia nr. 52 din 1 februarie 2018, potrivit căreia un ipotetic control cu privire la aceasta (oportunitate n.a.) excedează în totalitate sferei de competență a Curții Constituționale. Invocă, totodată, considerente ale deciziilor Curții Constituționale nr. 515 din 24 noiembrie 2004, nr. 1.092 din 15 octombrie 2008, nr. 1.093 din 15 octombrie 2008 și nr. 127 din 6 martie 2019. ...