Decizia CCR nr. 69/2023Punctul 62

62. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că art. 138 alin. (5) din Legea fundamentală impune stabilirea concomitentă atât a alocației bugetare, ce are semnificația unei cheltuieli, cât și a sursei de finanțare, ce are semnificația venitului necesar pentru suportarea ei, pentru a se evita consecințele negative, pe plan economic și social, ale stabilirii unei cheltuieli bugetare fără acoperire (a se vedea Decizia nr. 36 din 2 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996). De asemenea, potrivit jurisprudenței instanței de control constituțional, majorarea cheltuielilor din sursa indicată poate fi realizată în cursul anului bugetar cu condiția menținerii în alocația aferentă sursei (Decizia nr. 6 din 24 ianuarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, sau Decizia nr. 515 din 24 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1195 din 14 decembrie 2004). Aceasta este consecința faptului că nu orice modificare a salarizării implică, în mod necesar, modificarea alocației bugetare pentru salarii, astfel încât, în afara unei dovezi contrare, sursa de finanțare o constituie alocația bugetară. ...