Decizia CCR nr. 70/2023Punctul 39

39. Analiza criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție are ca punct de plecare însuși scopul legii, precum și obiectivele de reglementare avute în vedere de legiuitor prin adoptarea Legii privind securitatea și apărarea cibernetică a României, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Astfel, art. 1 din legea criticată enunță la alin. (1) că scopul reglementării este acela de a stabili „cadrul juridic și instituțional privind organizarea și desfășurarea activităților din domeniile securitate și apărare cibernetică, mecanismele de cooperare și responsabilitățile instituțiilor cu atribuții în domeniile menționate“. Securitatea și apărarea cibernetică urmează să se realizeze, în viziunea legiuitorului primar, prin adoptarea și implementarea de politici și măsuri în scopul cunoașterii, prevenirii și contracarării vulnerabilităților, riscurilor și amenințărilor în spațiul cibernetic. În continuare, la art. 2 sunt definiți mai mulți termeni și expresii folosite în cuprinsul legii criticate, relevante sub aspectul conținutului pentru criticile și argumentele autorilor sesizărilor (cu titlu de exemplu, Curtea reține definițiile de la lit. l) - furnizor de servicii tehnice de securitate cibernetică, lit. n) - incident de securitate cibernetică, lit. u) - rețele și sisteme informatice, lit. v) - rețele și sisteme informatice specifice apărării naționale, lit. x) - risc de securitate cibernetică, lit. z) - spațiu cibernetic, lit. aa) -vulnerabilitate de securitate cibernetică, precum și conceptele de securitate cibernetică și de apărare cibernetică care sunt domeniile principale și speciale de reglementare a legii). Astfel, securitatea cibernetică este definită la lit. y) ca „starea de normalitate rezultată în urma aplicării unui ansamblu de măsuri proactive și reactive prin care se asigură confidențialitatea, integritatea, disponibilitatea, autenticitatea și non-repudierea informațiilor în format electronic a resurselor și serviciilor publice sau private din spațiul cibernetic,“ în timp ce apărarea cibernetică reprezintă „totalitatea activităților, mijloacelor și măsurilor utilizate pentru a contracara amenințările cibernetice și a atenua efectele acestora asupra sistemelor de comunicații și tehnologia informației, sistemelor de armament, rețelelor și sistemelor informatice, care susțin capabilitățile militare de apărare (lit. a) )“. ...