Decizia CCR nr. 46/2023Punctul 102

102. Prin Decizia nr. 45 din 15 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 17 iunie 2022, paragraful 30, Curtea a statuat că „dispozițiile art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016 nu au legătură cu cauzele în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, întrucât aceste dispoziții vizează faza executării silite, iar din analiza dosarelor instanțelor judecătorești a quo nu rezultă că acestea ar fi în fază de executare silită. Or, potrivit jurisprudenței Curții, legătura cu cauza presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 303 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 8 iulie 2014, paragraful 24, sau Decizia nr. 757 din 9 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 7 februarie 2022, paragraful 16). Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi este inadmisibilă. Această condiție de admisibilitate se analizează cu prioritate fată de cea reglementată de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 pentru că analiza incidenței deciziei de admitere a Curții Constituționale este o operațiune subsecventă celei de stabilire a aplicabilității în cauză a textului criticat. Așadar, chiar dacă textul a fost constatat ca fiind neconstituțional prin Decizia nr. 432 din 17 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 21 septembrie 2021, soluția ce urmează a se reține este cea de respingere, ca inadmisibilă, a excepției, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.“ ...