Decizia CCR nr. 40/2023Punctul 14

14. În contextul celor mai sus menționate, autorii sesizării susțin că textele antereferite din legea criticată sunt neconstituționale, întrucât, fără acordarea unui termen necesar care să curgă doar de la momentul cunoașterii efective a conținutului actului administrativ, nu este garantată o cale de atac eficientă în fața instanței. De asemenea, stabilirea ultimei operațiuni de publicitate ca dată de la care să curgă termenele contrazice jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. Totodată, apreciază că reducerea drastică a termenelor de procedură pentru contestarea actelor administrative doar pentru organismele sociale interesate sau stabilirea unui alt moment de pornire pentru curgerea termenelor nu are niciun temei obiectiv. În acest sens, arată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la instanță nu poate fi restricționat într-un mod sau până la un punct în care dreptul să fie afectat în însăși esența sa. În plus, limitările nu sunt compatibile cu art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale decât dacă urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat [a se vedea Cauza Parohia Greco-Catolică Lupeni și alții împotriva României (MC), pct. 89; Cauza Naït-Liman împotriva Elveției (MC), pct. 115]. ...