Decizia CCR nr. 40/2023Punctul 49

49. În acest context, Curtea Constituțională reține că prin Decizia nr. 12 din 28 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, mai sus menționată, paragrafele 82-85, făcând referire la conținutul normativ al art. 64 alin. (3) din Legea nr. 350/2001, instanța supremă a arătat că legiuitorul a stabilit un termen special de prescripție de 5 ani pentru contestarea documentațiilor de urbanism, acesta fiind un termen maximal în care hotărârile de aprobare a documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism pot fi atacate în instanță. Aceasta în condițiile în care, până la momentul completării cu alin. (3) a art. 64 din Legea nr. 350/2001, prin intermediul art. I pct. 7 din Legea nr. 151/2019 pentru completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 26 iulie 2019, actele administrative cu caracter normativ care se considerau a fi nelegale puteau fi atacate oricând, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte a subliniat că prin această modificare legislativă s-a urmărit stabilirea unei limite temporale pentru exercitarea acțiunilor în anularea unor astfel de acte administrative, în scopul respectării principiului securității raporturilor juridice, de vreme ce, în temeiul documentației de urbanism, se eliberează autorizația de construire, iar imobilul ce face obiectul acestei autorizații poate fi înstrăinat ulterior în circuitul civil. ...