Decizia CCR nr. 40/2023Punctul 50

50. Curtea Constituțională reține că, potrivit noii reglementări instituite prin legea criticată, art. 64 din Legea nr. 350/2001 este completat cu un nou alineat, alin. (4) , prin care se statuează că „prin excepție de la prevederile alin. (3) , pentru organismele sociale interesate, dreptul de a ataca hotărârile de aprobare se prescrie în termen de 1 an de la data aprobării“. În acest context, instanța de contencios constituțional apreciază că rațiunea unei atari reglementări este, mutatis mutandis, similară celei statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia mai sus menționată, și anume respectarea securității raporturilor juridice. Totodată, scopul adoptării acestei măsuri legislative rezultă și din expunerea de motive a legii criticate, în care inițiatorul acesteia susține că, în contextul reglementărilor legale în vigoare, se generează un dezechilibru major între organizațiile neguvernamentale (ONG-uri), pe de o parte, cărora li se conferă calitate procesuală activă în orice litigiu de mediu sau urbanism, în care se prezumă că au interes, beneficiază de taxe de timbru modice și de termene foarte permisive în care să atace actele administrative, și investitori, pe de altă parte, care trebuie să dovedească în cadrul acelor litigii legalitatea tuturor actelor și avizelor ce fac parte din documentațiile de construire obținute, trebuie să suporte costurile privind achiziția terenului, autorizarea și edificarea propriu-zisă a construcției și să suporte și consecințele unui astfel de litigiu, constând în afectarea imaginii, a vânzărilor, investițiilor etc., indiferent de deznodământul respectivului litigiu. Așa fiind, inițiatorul legii criticate susține că această situație profund nedreaptă trebuie reechilibrată prin responsabilizarea acestor ONG-uri și a membrilor lor fondatori, prin stabilirea unor formalități de publicitate eficiente și clare și a unor termene ferme în care acțiunile privind atacarea actelor administrative să poată fi inițiate. ...